Durerea este un tiran al umanității mai groaznic decât însăși moartea! (a scris în 1931, medicul francez, misionar în Africa, Albert SCHWEITZER)
Durerea ne schilodește viețile și aspirațiile, minându-ne însăși dorința de a trăi. Când ai o durere, nimic altceva nu mai contează. Nu mai ești în stare să faci nimic ca lumea, iar toleranța față de cei din jur tinde la zero. De aceea cei cu dureri cronice sunt persoane puțin plăcute și doar cei care au simțit pe pielea lor fenomenul sunt în stare să-i înțeleagă.
Pentru cei cu dureri cronice o informație importantă: facem parte din cel mai mare partid. În Europa, un studiu făcut în 2002/2003 pe 46000 de oameni din 15 țări europene și Israel arată că durerea cronică atinge 1 din 5 adulți, durata medie a durerii fiind de 7 ani. Vârsta medie a celor cu durere cronică este de 50 de ani, iar 21% din suferinzi au durerea de 20 de ani sau ani mult. Localizarea cea mai frecventă a durerii este la coloană (24%), iar cauza cea mai frecventă a durerii este artrita/osteoartrita (34%).
„Durerea în Europa„: procentul de oameni cu dureri în țări din Europa, față de totalul celor care au răspuns la sondaj.
„Unde doare„: unde s-a localizat durerea, în procente față de totalul celor cu dureri (atenție, aceiași persoană poate să aibă dureri în mai multe locuri).
„Cauze ale durerii„: ce cauzează durerea, în procente față de totalul celor cu dureri.
„De cât timp doare„: de cât timp este suportată durerea, în procente față de totalul celor cu dureri.
În Statele Unite ale Americii, unde lucrurile sunt bine organizate și statisticile sunt făcute publice, se cheltuie anual circa 50 de miliarde de dolari pentru combaterea durerii. Durerea cronică este declarată în Statele Unite ale Americii ca fiind cea mai costisitoare problemă de sănătate și este foarte probabil că problema este similară și în celelalte state ale lumii:
Durerea de spate afectează 15% din americanii adulți, 5 milioane fiind parțial neputincioși de la durerea de coloană, alte 2 milioane nu pot lucra din cauza afecțiunilor coloanei.
Durerea de cap (inclusiv migrena) afectează 40 de milioane de americani.
Durerea artritică afectează 20 de milioane de americani.
Simțim datorită nervilor senzitivi pe care îi are corpul nostru. Ei ne informează despre situația mediului intern (propriul nostru corp) și despre mediul extern. Nu toate fibrele nervoase „simt” durerea, doar cele subțiri de tip Ad și C, denumite nociceptori (receptori de semnale nocive, dăunătoare).
Nociceptorii A-delta, aflați în și chiar sub piele, conectați la cordonul spinal prin fibre nervoase mielinate A-delta cu diametru mediu, se activează la stimuli noxici ca: presiune, tăietură, ischemie, înțepătură (high-threshold mechanoreceptors). Unii răspund și la căldură (mechanothermal nociceptors).
Nociceptorii polimodali C, se conectează la cordonul spinal prin fibre nervoase aferente nemielinizate de diametru mic tip C. Sunt polimodali fiindcă răspund la stimuli mecanici, termici sau chimici. Activarea e produsă invariabil de substanțele chimice eliberate ca rezultat al distrugerii tisulare. Stimularea nociceptorilor polimodali C din țesuturile profunde (mușchi) dă senzația de durere lentă, profundă, greu de definit și localizat. Activarea lor este un efect al substanțelor eliberate de celulele vătămate: prostaglandinele, bradikinina, histamina, leukotrienele, factorul de activare a plachetelor și subsecvent serotonina și substanța P, generate de aferenții senzoriali C sensibilizați.
Durerea nocigenică depinde în ultimă instanță de interpretarea dată de cortexul cerebral, dar apare în primul rând ca rezultat al unui stimul nociv ce activează nociceptorii mielinizați și nemielinizați. Cele două tipuri distincte de receptori și fibre nervoase periferice creează două experiențe senzoriale distincte:
nociceptorii A-delta , cu câmp receptor multipunctat, dau senzația de înțepătură (prima durere, rapidă, epicritică) și determină retragerea organismului;
nociceptorii C-polimodali, uzual cu arie receptoare unică, dau senzația de arsură sau durere surdă și traduc mesajele generate de distrugerea tisulară (a doua durere, lentă, protopatică), cauzând imobilizarea organismului (sunt sensibili la morfină; ceilalți nu).
În concluzie, senzația de durere este generată de terminațiile nervoase libere ale fibrelor nervoase subțiri și utilizează receptorii din membrana celulară pentru a sesiza prezența substanțelor ce indică distrugeri tisulare, ca de exemplu anumite prostaglandine (calea chimică a eicosanoidelor, acidul arahidonic). Semnalul chimic care generează durerea activează și răspunsul sistemului imunitar pentru a vindeca zona afectată de traumă. Deci durerea este un semnal vital, necesar corpului pentru a-și menține integritatea. Din acest motiv trebuie tratată cauza durerii, nu durerea în sine. Sunt cazuri, din păcate multe, în care durerea, mai ales inflamația din zona afectată, devine o cauză în sine și trebuiesc găsite modalități de a o suprima.
