Pe scurt: extracte din plante, de 5, 10, sau chiar 25 de ori mai concentrate decât tincturile alcoolice obişnuite. Desigur, nu este vorba doar despre atât, și de aceea vom urmări să detaliem.
Chiar daca nu este evident, vom preciza de la început că extractele Magic-Plant nu sunt realizate prin macerarea plantelor în uleiuri vegetale sau glicerină, chiar dacă dispersarea finală a extractului se realizează fie în ulei vegetal, fie în glicerină. Deşi această tehnologie se utilizează la producerea unor extracte pe bază de plante medicinale, ea nu este adecvată nici pentru producerea unor extracte complexe, şi mai ales nu este adecvată pentru producerea unor extracte concentrate.Tocmai de aceea, extractele MagicPlant sunt realizate pe baza unor procedee complexe dar totuși blânde (la temperaturi scăzute) de extracţie și concentrare, urmate de încorporarea extractului în glicerină sau uleiuri vegetale.
V-ați putea întreba: cum adică de 10 ori mai concentrate?
Răspunsul este simplu: de 10 ori mai concentrate decât tincturile alcoolice obişnuite, pe care le utilizaţi (eventual) de obicei, și pe care le puteţi găsi în magazine. Cu rare excepţii, aceste tincturi au raportul plante/alcool de 1:5, adică 50ml de tinctură au fost extrase (aproximând, desigur) din 10 g de plante. Ele sunt aşadar extracte 1:5. Există și preparate/tincturi alcoolice ceva mai concentrate, 1:3…4, deși sunt ceva mai rar întâlnite.
Maceratele glicerinice sunt în mod uzual chiar și mai puțin concentrate, de obicei 1:20, sau chiar mai puțin, deoarece glicerina nu este un solvent atât de bun precum alcoolul. Aceeași situație o întâlnim și în cazul maceratelor uleioase. Faptul că nu sunt concentrate, nu le face ineficiente, însă există situații când putem avea nevoie de o concentrație mult mai ridicată de substanțe active.
Produsele MagicPlant sunt realizate astfel încât pentru obţinerea a 50ml de extract de exemplu, se utilizează circa 100g plantă. Acestea sunt extracte 2:1, adică două părţi plantă, la o parte solvent (alcool, ulei sau glicerină). Rezultă aşadar un grad de concentrare de 10 ori față de un extract 1:5. Desigur, acesta este doar un exemplu, deoarece este cu putinţă realizarea unor produse mult mai concentrate. Astfel, un concentrat 5:1, va fi de 25 de ori mai concentrat decât o tinctură obişnuită. În funcţie de tipul plantei sau a produsului de bază de la care s-a pornit, se poate ajunge ca, la anumite concentraţii, să se obţină ceea ce tehnic este o pastă, cunoscută sub numele de extract moale, dintre care cel mai cunoscut şi uşor de obţinut este extractul moale de propolis.
Extracte relativ asemănătoare se pot realiza, desigur, și sub formă de pulberi, prin așa numita tehnologie de pulverizare în vid, însă proprietățile lor sunt destul de diferite, deoarece aceste extracte se realizeaza doar în apă (lipsesc substanțele active liposolubile sau care sunt solubile în alcool, cum este cazul cu foarte multe dintre substanțele active cu utilizare terapeutică), iar concentrarea are loc de obicei la temperaturi ridicate (minim 60 grade C).
În ceea ce priveşte extractele concentrate alcoolice, desigur, ele reprezintă o alternativă mult mai viabilă, însă nu totdeauna utilizarea alcoolului este tolerată de către pacienţi, fie datorită integrării sociale, fie datorită metabolismului preparatelor (vezi efectele asupra ficatului), fie deoarece produsele sunt destinate copiilor, şi aşa mai departe.
Multe dintre substanţele active biologic, au o structură complexă, unele dintre ele având simultan atât fracții hidrofile, cât și lipofile. În acest fel, multe dintre ele fac posibilă utilizarea moleculelor acizilor graşi ca şi purtători către celule, și de aceea, ţinând cont şi de caracterul lipidic al membranei celulare, devine posibilă creşterea marcantă atât a biodisponibilităţii cât şi absorbţiei celulare a compuşilor activi, dacă solventul este lipidic (ulei).
Chiar şi simpla extragere prin macerare în uleiuri (timp de minim 30-45 zile la temperatura camerei), produce uneori, în cazul anumitor substanţe active, preparate cu efecte terapeutice foarte bune. Ţinând cont de acest fapt, atunci când dispersia în uleiuri sau glicerină este realizată după extragerea și concentrarea prealabilă a substanţelor active cu ajutorul alcoolului, este firească o creștere a eficienței extractelor datorită creșterii concentrației de substanțe active.
Nu în ultimul rând, unele dintre uleiurile vegetale au şi binecunoscute proprietăţi terapeutice pe lângă cele alimentare. Astfel, uleiul de chimen negru (negrilică), prin conţinutul său de timoquinonă, este un remediu polivalent, acoperind o gamă largă de afecţiuni: imunomodulator, antitumoral, antihipertensiv, antidiabetic, etc. Uleiurile de cânepă şi de măsline, prin raporturile dintre acizii graşi şi/sau prin conţinutul de antioxidanţi, pot avea şi ele foarte multe efecte benefice asupra sănătăţii.
Redispersarea extractelor alcoolice în glicerină, are avantajul că aceasta din urmă încorporează ceva mai bine decât uleiurile vegetale o serie de substanțe pur hidrosolubile. Aceste preparate sunt foarte potrivite mai ales atunci când extractele sunt utilizate în cantități reduse, zilnic (1-10mL), și au avantajul unui gust mai bun. Glicerina este o substanță nontoxică, obținută în urma unor procese chimice (este un reziduu în industria săpunurilor sau a biodieselului), având ca materie primă fie acizi grași (uleiuri, grasimi) de origine vegetală, fie animală. Așadar nu este extrasă din plante, precum uleiurile vegetale (mențiune destinată persoanelor care nu știau deja aceasta). Desigur, nici etanolul nu este extras din plante în mod direct…
Modalitățile prezentate mai sus de preparare a remediilor fitoterapeutice, prin extracție și concentrare alcoolică și redispersare în uleiuri vegetale sau glicerină, se constituie într-o abordare excelentă în acest domeniu, datorită biocompatibilităţii produselor, a lipsei lor de toxicitate, a comodităţii în utilizare, a posibilităţii de păstrare îndelungată fără utilizarea unor conservanţi de sinteză (datorită lipsei apei), calităţi obţinute datorită combinării inovatoare a tradiţionalului cu modernul în ceea ce priveşte metodele de lucru.