Zilele acestea am asistat la o adevarata isterie ca urmare a unui reportaj difuzat pe unul dintre posturile de televiziune din Romania. Desigur, laudam actiunea, in fond datorita reportajului respectiv ne-au sunat telefoanele intr-una, fiind intrebati despre apele cu aur (“dom’le, i-adevarat? Aveti? De unde cumparam?”).

Totusi, asa cum v-am obisnuit, noi suntem mai prieteni cu adevarul decat cu vanzarile, astfel incat trebuie sa recunoastem ca ne-a atins o unda de tristete si compasiune, indreptata atat catre producatorii respectivelor ape, cat si catre pensionarii bolnavi, care si-au pus sperantele (si pensiile) intr-(inca)un miracol care nu isi va implini decat foarte putine dintre promisiuni.

Am fost uimiti sa aflam ca s-au facut chiar precizari terapeutice de genul ‘trei lingurite pe zi’ alunga doctorul din casa, ba te vindeca si de boli grave. Inca un reportaj in stilul voinicesc-vanzatorist, prin care comertul capitalist a inflorit, inclusiv in domeniul produselor naturiste. Asta ne aminteste de un banc vechi, acela cu porumbul ca stalpii de telegraf. Da, acel banc de acum 30 de ani: porumbul mult laudat era ca stalpii de telegraf, adica din 50 in 50 de metri.

Sa fim bine intelesi, meritele apelor “de” aur, cupru, argint, platina, sunt cunoscute de milenii. Una dintre practicile stravechi, mai putin intalnita in Europa, dar binecunoscuta in unele tari din Orientul indepartat, consta chiar in producerea unor asemenea ape, ‘la domiciliu’, iar efectele binefacatoare ale acestor ape erau, si sunt, recunoscute.

Totusi, utilizarea lor era indreptata mai degraba cate preventie, echilibrare sau reechilibrare, sau adjuvant in anumite tratamente, dar niciodata, atentie, NICIODATA, nu erau utilizate ca tratament principal in cazul bolilor grave, si mai ales nu in cantitati minuscule, de genul a ‘ trei lingurite pe zi’.

Motivul este acela ca actiunea lor, desi nu este de tip homeopat, se adreseaza structurilor informationale si energetice la concentratii atat de reduse, si doar printr-o sui-generis reflexie si corpului fizic.

In cazul unor boli grave si mai ales cu caracter agresiv asupra corpului fizic, cum ar fi diverse infectii, cancer, artrita, etc, metalele se foloseau si se folosesc intotdeauna sub forme concentrate, de pulberi sau lichide continand nanoparticulele acestora, asadar sub o forma semnificativ mai concentrata.

Astfel, daca la anumite tulburari, date de diverse dezechilibre bioenergetice, emotionale, sau chiar mentale, se foloseau si se folosesc asa numitele ape metalice, obtinute prin simpla mentinere a apei plate intr-un vas de aur, argint sau cupru (curate si bine lustruite), metalul ales fiind in functie de necesitati, iar apa mentinuta timp de, sa zicem, 24 ore, cum spuneam daca in cazul uneor astfel de afectiuni, si utilizand remediul astfel obtinut pentru o perioada suficienta de timp efectele terapeutice sunt cele scontate, totusi in cazul unei afectiuni precum o gripa, sau si mai serioasa (pentru exemplificare sa consideram Ebola, dar am putea include hepatita B, C, cancerul, etc), ei aici este o prostie sa consideri ca alternativa o metoda care poate doar homeopatica se poate numi. Este ca si cum te-ai duce la razboi cu o imagine de pusca. Sigur, uneori poate sa mearga, dar de obicei…

Apele cu aur sunt cunoscute de mult timp. Ele erau produse in Europa acum cateva secole, si sunt produse chiar mult mai usor in zilele noastre. Legislatia ‘Novel Food’, precum si prevederile privitoare la suplimentele alimentare minerale din normativele UE, le-au scos practic in afara legii in ultimul deceniu.

Din acest motiv, desi vi se poate parea ciudat, producatorii romani le comercializeaza mai ales la export, de obicei in afara UE, deoarece comercializarea lor in scop alimentar sau terapeutic este virtualmente imposibila in Romania.

Desigur, exista alternative, dar nu acesta este scopul articolului. Ce vrem sa spunem este ca ele sunt la dispozitia romanilor de mai bine de un deceniu, sub diverse forme, de obicei sub forma apelor coloidale cu aur, argint, cupru, sub forme mult mai concentrate decat ‘apele miraculoase’ de izvor.

A le face reclama insa nu este cu putinta cu usurinta, si mai ales cum ar trebui.

Revenind, ceea ce ne uimeste printre altele este faptul ca oamenii cred fara discernamant orice basm este povestit la TV.

Astfel, daca cineva specifica un fapt, fiind foarte convins si convingator (chiar fara ca faptul respectiv sa fie neaparat real) , pur si simplu oamenii cred. Bine, nu toti, dar totusi… Fenomenul a fost constatat stiintific, fiind pus pe baza faptului ca fiintele umane au tendinta sa considere cu foarte mare usurinta o afirmatie prezentata … intr-un mod oarecum violent.

Revenind (din noi) atunci cand batrane si batrani bolnavi de tot felul de afectiuni au inceput sa ne sune convinsi ca se vor vindeca de boli grave cu trei lingurite dintr-o ‘apa miraculoasa’ care costa doar cativa lei litrul, noi am fost practic pusi intr-o situatie ingrata:

ACEEA DE A LE EXPLICA OAMENILOR CA SUNT PACALITI. Din nou si din nou. Chiar, la un moment dat am avut parte de o situatie care daca nu ar fi fost dramatica, ar fi putut fi considerata comica: o astfel de persoana a fost foarte uimita ca jumatate de litru de aur coloidal costa 40 de lei sau mai mult, si ar trebui sa utilizeze poate 2 linguri zilnic, pe cand ‘apa minune’ costa de cateva ori mai putin, si erau suficiente 3 lingurite zilnic, pentru a se vindeca de (zice-se) orice boala. Caci asa a spus la TV, si ce este prezentat la TV e ori sfant, ori adevarat. Fara comentarii…

Cu greu poti explica unor persoane ca, in cazul ‘apei minune’, concentratia de aur (sau argint) este de cateva mii de ori mai redusa decat in cazul unei ape coloidale. Bine, mai in gluma, mai in serios, au existat si ape coloidale de mai proasta calitate decat respectiva apa de izvor, privit prin prisma concentratiei, dar acesta este subiectul altui articol.

Asadar, o lingurita de aur coloidal, chiar cu concentratie mai redusa, pusa intr-un litru de apa plata, genereaza un produs mult mai puternic si mult mai ieftin decat ‘apa minune’.

Ei, explica-le asta oamenilor…

Exista un dicton, pe care il vom mai pomeni din cand in cand:

ESTE USOR SA PACALESTI UN OM, DAR MULT MAI GREU ESTE SA IL FACI SA INTELEAGA CA A FOST PACALIT!

Desigur, daca ai un asemenea izvor in curte, sau iti permiti sa bei zilnic macar un litru sau poate doi dintr-o astfel de apa, in loc de apa plata, efectele obtinute in timp sunt benefice si notabile. A pacali insa oameni bolnavi, uneori chiar grav bolnavi ca se vor vindeca de nenumarate boli dupa ce vor bea cativa litri dintr-o astfel de apa este, am putea spune cu o anumita blandete, o inselatorie, iar fara a apela la respectiva delicatete de limbaj, am spune ca este o crima.

Este drept, pana la urma fiecare sac isi are petecul. Este uimitor cum oamenii, dupa ce au adunat boli cu anii, chiar cu deceniile uneori, in urma unor “eforturi” consistente, doresc sa se vindece cu cateva picaturi miraculoase, si daca se poate a doua zi.

Incheiem aici cu dorinta ca romanii, si chiar toti oamenii de pe planeta asta, sa se trezeasca si sa isi foloseasca mult mai des inteligenta si bunul simt.