I: Chiar are atât de multe efecte argintul coloidal?

R: Ca toate elementele minerale, și în special metalele, argintul pare să fie mediatorul unui număr ridicat de interacțiuni din mediul biologic. Acest comportament este de o asemenea natură, încât pare să denote o „inteligență specifică” a acestor elemente. Într-adevăr, anumite științe, cum ar fi alchimia, astrologia (dar nu cea de bazar) sau medicina Ayurveda, fac legătura între aceste elemente minerale, sau metale, și anumite „sfere spirituale” sau „informaționale” așa cum le-am putea numi în termenii științei moderne, care par să coordoneze într-un mod ocult, imaterial, dar nu mai puțin eficient, procesele fizice în care intră respectivele elemente.

Ca atare răspunsul este: da, argintul, sub diverse forme, catalizează sau mediază o multitudine de interacțiuni, mai ales în forma sa coloidală, adică de suspensie de nanoparticule. O serie dintre aceste acțiuni, deși încă nu complet explicate, sunt totuși evidențiate de studii moderne și nu numai: efectul antibacterian, antiviral, antimicotic, regenerator celular, antiinflamator.

I: Nu este toxic? Am auzit că te faci gri de la el!

Ceea ce știu puțini oameni este că, în doze nepotrivite, și apa poate ucide și nu ne referim numai la inundații sau tsunami, ci la consumul excesiv de apă promovat de anumiți „dieteticieni”, existând cazuri grave de demineralizare datorate consumului excesiv de apă. Înseamnă acest lucru că apa este toxică? Desigur, mai în glumă mai în serios, nu discutăm despre apa de la robinet…

Aceeași situație este întâlnită în cazul argintului. Ca orice în lumea acesta sau în altele, infernul este dat fie de lipsa accentuată, fie de excesul nearmonios. La fel este cazul oricărui medicament și, desigur, cazul argintului.

Toxicitatea acută în cazul argintului este dată de concentrații ridicate, de ordinul gramelor, greu sau chiar imposibil de ingerat prin intermediul unor suplimente alimentare, în care caz dozele zilnice sunt de ordinul microgramelor sau miligramelor.

Studiile moderne având drept subiect toxicitatea care poate apărea în cazul consumului de produse pe bază de nanoparticule de argint sunt realizate pentru doze și concentrații uriașe, de ordinul gramelor/litru/kgcorp (vezi articolele specifice), datorită faptului că se preconizează utilizarea acestor metale în tratamente și investigații în cazul unor maladii grave, prin metode care necesită asemenea doze ridicate.

Din punctul nostru de vedere, această abordare este una greșită. Revenind, situația nu este similară cu cea a dozelor biocompatibile, care pot fi „manipulate” în cadrul fiziologiei organismului uman.

Totodată, există studii vechi, datând dinainte de 1940, deci din perioada în care antibioticele încă nu existau, iar tratamentele în cazul unor boli grave (precum sifilisul) erau realizate cu ajutorul unor compuși injectabili pe bază de argint, utilizați în concentrații ridicate, care puteau ridica rapid nivelul de argint din corp.

Unul dintre efectele secundare în cadrul tratamentelor respective era Argyria, care apărea după acumularea unei anumite cantități de argint (variabilă între 1 și 20 g pentru un adult), datorită faptului că organismul nu putea elimina argintul cu viteza cu care era introdus în corp. Aceasta constă în decolorarea țesutului conjunctiv, sau colorarea în gri, și este o afecțiune (aproape în toate cazurile) permanentă. Această afecțiune nu apărea însă la toți pacienții și trebuie să ținem cont și de faptul că era vorba de organisme extrem de slăbite, suferind de sifilis adeseori în stadii avansate.

În plus, comportamentul nanoparticulelor de argint în corp pare să fie diferit de cel al compușilor de argint. Dacă acești compuși ajung să fie adeseori acumulați în depozite, mai ales la concentrații ridicate, în diverse organe și mai ales cutanat, nanoparticulele par să aibă un alt comportament, ele fiind mai ușor de eliminat din organism. Există chiar studii care arată că timpul de înjumătățire al acestora este de circa 14 zile, ele fiind eliminate în proporție de 95-98% în decurs de 30-45 de zile.

În plus, cantitatea necesară care favorizează apariția afecțiunii Argyria este de câteva sute de litri de argint coloidal (la o concentrație de 15-30ppm) consumat în doze normale. Din câte știm noi, nimeni nu a testat consumul unei asemenea cantități pe termen scurt, iar un consum de 1 mg de argint/zi, adică circa 50 ml de argint coloidal de 20 ppm, este perfect încadrat (pentru un adult de 70 de kg) sub pragul maxim de consum acceptabil pentru durata întregii vieți.

În general, se specifică faptul că doza maximă anuală este de circa 3-400 mg argint pur (15-20 litri argint coloidal 15-30ppm), iar cea zilnică de 1 mg, pentru toată viața, conform standardelor EPA.

I: În ce doze se folosește argintul coloidal?

R: O întrebare bună.

Depinde de afecțiune și de pacient. În principiu, pentru eliminarea anumitor  germeni infecțioși, au fost determinate diferite nivele de activitate ale argintului, ele fiind cuprinse între 2 și 25 mg/l.

Atenție însă! Acesta este un studiu in vitro. Realitatea in vivo poate fi mai dramatică sau mai ușoară. De exemplu, dacă o infecție este localizată la suprafața pielii, este posibil ca problema să se rezolve cu o cantitate mai mică de argint coloidal, el nefiind diluat foarte mult la aplicare. Dacă vorbim de o infecție generalizată, sau o viroză, trebuie să ne gandim că, dincolo de procentajul de absorbție al nanoparticulelor respective, mai apare și diluarea argintului în fluxul sanguin. Ca atare, o linguriță de argint coloidal nu va fi o doză suficientă în cazul unei viroze severe.

Din constatările noastre, pentru un asemenea caz sunt necesare chiar câteva sute de mililitri sau un litru, care se consumă gradat, în decurs de 1-4 zile, astfel încât să poată avea efectul antiviral respectiv. Și, în cele din urmă, de ce ar părea chiar atât de nefiresc? Dacă ai un virus, îți ajung 100 de nanoparticule să zicem pentru a scăpa de el. La câteva milioane, care se multiplică geometric, situația devine delicată. Desigur, sistemul imunitar intervine și el, adeseori cantitățile de argint coloidal fiind mult mai mici decât cele care ar trebui utilizate conform determinărilor in vitro.

În cazul unor boli infecțioase generalizate, cu specific  bacterian sau micotic, dar nu cu manifestări extrem de acute (holera, ciuma, ce să mai enumerăm?), cum ar fi candida să zicem, dozele tipice la care se cunoaște că au apărut rezultate pozitive sunt de circa 50 ml/zi, la o concentrație de 10-15 mg/l, timp de 30-45 de zile. Desigur, această cantitate este orientativă.

Neplăceri de genul iritațiilor sistematice după bărbierit, în cazul bărbaților, sunt practic eliminate prin simpla aplicare după ras, eventual de câte 2-3 ori pe zi în cazuri rebele, a unor geluri sau creme antibacteriene pe bază de argint și/sau cupru coloidal, în care acestea sunt prezente în doze de 30 mg/l.

Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați secțiunea „Informații terapeutice”.