Argintul în homeopatie

Argintul în homeopatie

 

Rapoartele anecdotice privind utilizarea homeopatică a argintului menționează uneori efecte extraordinare. Este așadar posibil ca multe dintre proprietățile pe care argintul le are să depășească cu mult sfera efectului germicid sau de amplificare a capacităților sistemului imunitar.

În homeopatie, argintul este cunoscut sub numele de Argentum Metallicum. Utilizarea sa în diluțiile homeopatice joase, în grade zecimale, le face pe acestea cantitativ similare cu multe dintre produsele de tipul argintului coloidal utilizate în prezent. Totuși, modalitatea de preparare nu este aceeasi, iar la diluțiile înalte nici nu se mai pune problema de identitate.

Nu susținem efectele remediilor pe bază de argint la diluții ridicate (centezimale, de exemplu) în rezolvarea problemelor infecțioase și, mai ales, în cazul celor acute.

Cu toate acestea, efectele acestor tratamente, utilizând diluții de argint, chiar diluții de argint coloidal, pot fi marcante, mai ales în cazul unor boli sistemice sau, oricum, de altă natură decât cele acute, în special infecțioase, așa cum sunt prezentate în Materia Medica. Astfel de modalități de acțiune, bazate foarte probabil pe acțiunea așa-numitelor câmpuri informaționale (morfice), au avantajul de a nu introduce nicio toxicitate la administrarea lor corectă, însă rezultatele nu sunt întotdeauna cele așteptate, datorită sensibilității tratamentelor la o serie de factori perturbatori.

 

 

 

De reținut este că o serie de studii au subliniat faptul că atenția pacientului în timpul tratamentului joacă un rol determinant și de aceea remediile homeopatice sunt menținute sublingual 5-15 minute, cu atenția focalizată fie și periferic asupra acțiunii respective.

Rezultatele care se obțin în acest mod de operare sunt adeseori puse pe seama „absorbției directe sanguine în cavitatea bucală” a diverselor remedii, însă, în cazul produselor homeopatice acest fapt nu poate fi adevărat.

Medicina Ayurveda furnizează o serie de date referitoare la această situație, menționând că la nivelul limbii există numeroase terminații nervoase, inclusiv de natură nonfizică, de genul meridianelor cunoscute în acupunctura chineză și care realizează un gen de transfer informațional corelat cu hrana sau cu remediul menținut în zona respectivă.

Următoarele informații conțin și extrase din Materia Medica, din capitolul referitor la simptomele tratate cu ajutorul acestui remediu.

Simptome mentale

– agitație, subiectul nu poate sta liniștit, este într-o continuă mișcare.

Simptome la nivelul capului

– de tip confuzie mentală, vertij însoțit de întunecarea vederii;

– de tip durere : migrenă, dureri tip tracțiune. Dureri de tip compresiune cu greață și arsură în epigastru. Durere ca o rană pe scalp, la cea mai mică atingere. Dureri în zona temporală.

Simptome oculare

– simptome interpretate ca o blefarită, manifestate prin umflarea și roșeața pleoapelor, cu mâncărime.

Urechi

– simptome tip durere și mâncărime. Durerea este ca un ac și iradiază spre baza creierului. Pruritul este la nivelul urechii externe sau lob și poate fi uneori extrem de intens.

Nas

– alternează coriza, scurgerile purulente, epistaxisul, cu simptome de obstrucție nazală.

Față

– simptomele de la nivelul feței sunt de tipul modificărilor de culoare: fața poate deveni palidă, chiar pământie, sau se poate înroși – poate apărea edemul buzei superioare, a jumătății stângi a feței etc.

Dinți

– adesea pacientul este etichetat ca suferind de paradontoză datorită inflamațiilor gingivale, sângerare, pierderea dinților și dureri ale acestora.

Gură

– predomină simptome ale hipersecreției glandelor salivare: saliva vâscoasă, uneori atât de vâscoasă, încât pacientul parcă nu mai poate vorbi. Gura devine uscată, ca manifestare a unei secreții apoase scăzute. Se constată în anumite stadii prezența de vezicule care îi creează pacientului o stare neplăcută datorită unor dureri ca de rană, sau dureri tip arsură.

Gât

– la nivelul gâtului predomină fenomenele inflamatorii, care provoacă dureri, răgușeală, prin inflamarea corzilor vocale, jenă la înghițit și secreție de mucus.

Apetit

– apetitul este variabil, de la anorexie totală față de toate alimentele, până la foame exagerată.

Stomac

– pacientul cu durere epigastrică este etichetat ca suferind de o gastrită hiperacidă, prezentând: pirozis, arsură în epigastru, cu iradiere spre torace și vomismente acide sau conținut ce are un gust neplăcut. După ce vomită, pacientul prezintă durere ca de rană, escoriație în gât, în fapt pe tot traseul pe unde a circulat acidul clorhidric, fenomen firesc prin iritarea mucoasei esofagiene datorită acidității sucului gastric.

Abdomen, anus și scaune

– pacienții sunt etichetați în mod frecvent cu diagnosticul de colită de fermentație, prezentând balonare, borborisme, dureri violente în abdomen și scaune moi. Pot prezenta vomismente în timpul scaunelor.

Aparat urinar

– urinează frecvent și abundent.

Aparat genital masculin

– poluții nocturne și dureri testiculare.

Aparat genital feminin

– prolaps uterin și dureri în ovarul stâng.

Aparat respirator

– simptomele la nivelul aparatului respirator sunt cele date de afectarea mucoasei tractului respirator: inflamație, secreție abundentă de mucus seros și tuse reflexă pentru a-l elimina.

Torace

– simptomele tip durere de la nivelul toracelui sunt atât pe elementele condro-costale, cât și pe structurile musculare ale cutiei toracice, cu exacerbări la mișcările de inspir și expir.

Aparat cardiovascular

– hiperexcitabilitate a mușchiului cardiac, care se manifestă prin crize de tahicardie, aritmie cardiacă, traduse de pacienți ca palpitații ce apar în special seara, noaptea și în timpul sarcinii. Acestea se agravează la poziția întins pe spate.

Ceafă, spate

– dureri tip crampă la nivelul musculaturii scapulohumerale.

Membre superioare

– dureri tip crampă la nivelul brațelor, antebrațelor, articulațiilor degetelor. Contracții spontane ale degetelor.

Membre inferioare

– si la nivelul membrelor inferioare predomină durerea de tip crampă: în coxo-femurală, în musculatura coapselor, în genunchi, în glezne, în musculatura gambelor, la nivelul oaselor. Edemele din membre pot fi un simptom de însoțire a unui diabet zaharat și sunt însoțite de senzația de amorțire în călcâi și tendonul lui Achile.

Generalități

– dureri tip crampă în membre și oase. Transpirații nocturne. Frisoane și senzație de frig după-amiaza și noaptea.

Piele

– furuncule. Senzație de arsură și mâncărime pe diferite părți ale pielii.

Somn

– cu vise anxioase.