Viitorul argintului coloidal
În zilele noastre, argintul coloidal este comercializat (atât cât se mai poate) ca supliment alimentar, fiind considerat un micronutrient. Deși nevoia de argint a organismului nu este clar definită, până în momentul actual singura formulă de comercializare a acestuia a rămas aceea de „supliment alimentar“ și nu se știe pentru cât timp va rezista.
Noile prevederi legislative din Uniunea Europeana au devenit atât de drastice în privința mențiunilor și a standardelor privitoare la suplimentele alimentare, încât în acest moment (2012) nu mai este posibilă notificarea produselor pe bază de argint nici măcar sub această formă și doar produsele care au fost astfel notificate până în 2010 mai pot rămâne pe piață pentru o perioadă (încă) nedefinită.
Desigur, ele încă pot fi produse și comercializate sub formă de produse cosmetice (deși, din nou, nu se știe până când) sau sub formă nedefinită, fără vreo destinație anume, rămânând la latitudinea consumatorului final necesitatea de a-și manifesta discernământul în asemenea situații.
Evident, rămâne oricând posibilă producerea și comercializarea sa ca medicament (iar în opinia noastră acesta și este statutul său de drept) de către firmele de profil, însă se pare că tocmai acestea (firmele producătoare de medicamente) nu sunt foarte interesate. În opinia noastră, unul dintre principalele motive este că profiturile ar fi destul de slabe, dar este posibil ca această situație să se modifice în viitor.
Un alt aspect legat de viitorul argintului coloidal este faptul că este posibil (contrar celor afirmate de către unele persoane) ca anumite microorganisme să dezvolte rezistență la argint, așa cum s-a petrecut și în cazul unor antibiotice. Se pare totuși că acest fapt este mai puțin probabil, deoarece nu au fost remarcate astfel de cazuri în deceniile de utilizare intensivă din prima jumătate a secolului trecut, în timp ce, după cum se știe, rezistența la antibioticele moderne a crescut într-un ritm foarte rapid.
Deja au fost descoperite unele specii de bacterii care au anumite gene ce le conferă rezistență la cupru. Microorganisme rezistente la argint au fost colectate din solurile minelor de argint, iar în cazul acestora s-a observat chiar acumularea argintului în cantități ridicate, de până la 23 mg de argint la gramul de materie uscată.
Astfel au fost identificate mecanismele genetice care permit dezvoltarea acestei rezistențe, și anume: plasmida Salmonella pMGH100, care implică nouă gene în trei unități de transcripție.
Dat fiind că bacteriile sunt capabile să transfere material genetic de la un organism la altul, și cum astfel de gene rezistente la argint există deja în natură, utilizarea extensivă, în ritm crescut, a argintului în produsele de consum va avea ca efect în cele din urmă dezvoltarea patogenilor rezistenți la argint.
Este posibil ca acest fenomen să nu fi avut loc până acum, datorită faptului că utilizarea argintului a fost abandonată încă de la jumătatea secolului trecut, odată cu introducerea antibioticelor moderne. Însă, ca urmare a folosirii exagerate a antibioticelor au apărut și organisme patogene care și-au dezvoltat o multiplă rezistență la acestea.
Este de asemenea posibil ca o întrebuințare mult mai inteligentă a produselor pe bază de argint să elimine acest neajuns, însă doar viitorul ne va putea confirma aceasta.
