Importanța acestui studiu este foarte mare, deoarece arată că nanoparticulele de argint nu sunt inerte în organism, ele eliberând gradat ioni de argint, cu efect antibacterian.
 
Totodată, eliberarea fiind gradată, ele au suficient timp pentru a exercita și efect antiviral.
Se poate observa că efectul nanoparticulelor de argint este foarte diferit într-un mediu real, față de efectul în teste realizate incomplet, în care nu sunt simulate corect și complet toate condițiile de mediu, ceea ce se petrece din păcate multe studii idealizate, în care eventual se compară sortimente total diferite de argint coloidal.
Astfel de studii, realizate de persoane care în realitate nu prea înțeleg ce fac, și în care de exemplu se compară un argint coloidal ale cărui particule sunt stabilizate cu pectină, cu ioni de argint, a căror reactivitate este foarte mare, arată rezultate complet distorsionate, fără a ține cont de destinația foarte diferită a acestor două tipuri de produse.
De exemplu, argintul coloidal stabilizat cu pectină (precum și alte tipuri de argint coloidal, produse asemănător), este confecționat astfel cu scopul de a trece nemodificat prin stomac, în timp ce argintul așa-zis ionic se transformă în întregime în cloruri. Desigur, nu veți vedea vreodată astfel de precizări la acesti … pseudo-cercetători.
Poate pentru că nu știu, poate pentru că nu vor să știți. Să citim rezumatul acum:
Sigg L, Lindauer U.
Rezumat
S-a examinat disoluția (dizolvarea) nanoparticulelor de argint (AgNp, 1-5micromolar), stabilizate cu carbonat sau citrat, în prezența unor liganzi organici, precum cisteina, clorul, acidul fulvic, precum și a peroxidului de hidrogen (H2O2), la concentrații scăzute și pH 7,5. Argintul dizolvat fost separat de nanoparticulele de argint prin ultrafiltrare. Cysteina, în concentrație 0,2-5 micromolar, a dus la o creștere a ratei de dizolvare a nanoparticulelor de argint în câteva ore. Clorurile (până la 0,1 milimolar), precum și acidul fulvic (până la 15mg/L), au avut un efect redus asupra dizolvării nanoparticulelor de argint, pe durate cuprinse între ore și zile.
În contrast, peroxidul de hidrogen (H2O2, 0,1-10 micromolar) a realizat dizolvarea rapidă a nanoparticulelor, în 1-2 ore, atât la lumină cât și la întuneric.
Această dizolvare în prezența H2O2 aruncă o lumină asupra eliberării ionilor de argint de către nanoparticulele de argint, și a efectelor acestora, fie ele terapeutice, fie ele de natură toxică (în mediul acvatic, de exemplu).
 
PMID: 26310977 DOI 10.1016/j.envpol.2015.08.017
 
 
 
 
.