Vâscul este o plantă semiparazită care crește pe mai multe tipuri de copaci obișnuiți, precum mărul, stejarul, pinul și ulmul. Extractul de vâsc a fost folosit din vremuri străvechi pentru a trata mai multe probleme de sănătate, cum ar fi epilepsia, hipertensiunea, durerile de cap, simptomele de la menopauză, infertilitatea, artrita și reumatismul.
Vâscul este una dintre plantele cele mai studiate în ceea ce privește terapiile complementare și alternative pentru pacienții bolnavi de cancer. În anumite țări europene, extractele preparate din vâsc sunt printre cele mai prescrise terapii pentru acești pacienți.
Aceste produse sunt fabricate și vândute cu diferite denumiri de firmă, incluzând:
–Iscador;
–Eurixor;
–Helixor;
–Isorel (numit, de asemenea, și Vysorel);
–Iscucin;
–Lectinol (numit, de asemenea, și Plenosol);
–abnobaVISCUM.
Compoziția produselor variază, depinzând de mai mulți factori, incluzând:
–tipul de copac gazdă pe care crește vâscul;
–timpul din an când este recoltată planta;
–specia exactă de vâsc;
–dacă extractul este sau nu fermentat.
–dacă extractul este preparat cu metode homeopatice;
–compania care fabrică produsul.
Extractele de vâsc sunt preparate sub formă de soluții pe bază de apă sau de soluții pe bază de apă și alcool. Produsele din vâsc pot fi denumite după tipul de copac gazdă pe care crește planta. De exemplu, IscadorM este denumirea pentru un produs din vâsc ce crește pe măr, IscadorP denumește un produs din vâsc ce are pinul drept copac gazdă, IscadorQ este denumirea pentru produsul preparat din vâsc ce crește pe stejari și IscadorU provine din vâscul ce crește pe ulmi. Unii utilizatori ai vâscului sunt de părere că trebuie ales un anume tip de vâsc, în funcție de tipul tumorii și de sexul pacientului.
Extractul de vâsc s-a dovedit că distruge celulele canceroase în laborator și că are un efect pozitiv asupra sistemului imunitar. Vâscul a fost folosit de către druizi și de către vechii greci și apare în legende ca un panaceu. Interesul modernității pentru vâsc, în ceea ce privește tratamentul cancerului, a început prin anii 1920. Astfel, s-a descoperit faptul că extractele de vâsc distrug celulele canceroase și întăresc sistemul imunitar. Din această cauză, vâscul a fost clasificat drept un tip de modulator al răspunsului biologic (o substanță care stimulează răspunsul corpului la infecții și la boli). De asemenea, s-a dovedit în laborator faptul că extractele de vâsc împiedică creșterea vaselor de sânge noi, necesare pentru creșterea tumorilor, și protejează ADN-ul celulelor albe în cazul tratării prin mijloace chimioterapeutice. Ingredientele din vâsc care au fost studiate pentru utilitatea lor în tratarea pacienților bolnavi de cancer includ:
–alcaloizi;
–viscotoxine;
–lectine.
Extractele din vâsc sunt administrate în mod obișnuit prin injecție subcutanată sau, mai rar, pe cale orala, prin injecție intravenoasă, în cavitatea pleurală sau chiar la nivelul tumorei.
Studiile pe animale sugerează că vâscul poate fi folositor pentru reducerea efectelor secundare ale terapiei standard anticancer, precum chimioterapia și iradierea, și pentru a contracara efectele medicamentelor folosite pentru diminuarea răspunsurilor imunitare, precum cortizonul. Astfel, mai multe studii de laborator și pe animale au arătat că vâscul singur sau în combinație cu alte substanțe poate întări sistemul imunitar prin creșterea numărului și activității diferitelor tipuri de celule albe. Un anume tip de vâsc european (IscadorQ) folosit într-un studiu de laborator din 2004 a evidențiat un puternic efect anticancerigen în ceea ce privește anumite tipuri de celule canceroase, dar același produs nu a avut niciun efect cancerigen asupra altor tipuri de celule canceroase.
În Europa au fost făcute mai multe studii clinice folosind vâscul pentru tratarea cancerului. Deși multe dintre aceste studii au raportat că vâscul este eficient în tratamentul pacienților bolnavi de cancer, o serie de lipsuri din cadrul acestor studii au ridicat semne de întrebare privitoare la rezultatele obținute în urma acestor studii. Printre aceste lipsuri sunt incluse numărul mic de pacienți, date incomplete despre pacienți, lipsa de informații detaliate despre dozele de vâsc administrate și problemele referitoare la protocolul studiului.
Mai multe studii au implicat folosirea vâscului ca o terapie adjuvantă în cazul pacienților cu cancer. Privind retrospectiv la un studiu efectuat între anii 1993 și 2000 în ceea ce privește folosirea extractului de vâsc (Iscador) ca terapie ajutătoare pe termen lung în cazul a 800 de pacienți tratați cu chimioterapie și/sau cu iradiere pentru cancerul colorectal care nu s-a răspândit, s-a descoperit că pacienții tratați cu Iscador au prezentat mai puține efecte adverse, simptome mult mai ușoare și o rată de supraviețuire mai mare, comparativ cu pacienții care nu au primit terapia ajutătoare cu Iscador.
