Evaluarea acupuncturii a fost, este și va fi subiect pentru multe lucrări științifice care să precizeze mecanismele de acțiune, să fundamenteze anticele cunoștințe orientale, utilizând aparatura și cunoștințele actuale.
Testarea acupunctelor se poate face:
– termic (Akabane);
– electric Voll (electrod pozitiv uscat 1,2V/0,01mA în scurtcircuit);
– electric Nakatani (electrod negativ umed 12V/0,2mA în scurtcircuit);
RYODORAKU
Încă din anul 1913 japonezul Hirata arată că anumite afecțiuni influențează anumite zone cutanate, ce se manifestă prin modificări de conductivitate electrică ale pielii din zonă (abordare revoluționară pentru momentul respectiv), prin apariția hiperesteziei locale (sensibilitate cutanată exagerată) și a dermatozelor alergice.
Doctorul Yoshio Nakatani lucra din 1945 la Departamentul de Fiziologie al Universității din Kyoto sub conducerea profesorului Sasagawa. În 1950 el găsește puncte electropermeabile ce coincid cu cele ale meridianului rinichiului din acupunctură la un pacient cu edem sever datorat unei nefroze cronice. Apoi verifică faptul că fenomenul apare și la ceilalți pacienți cu probleme similare. Aceste puncte sunt numite „Ryodoten” (ryo=bun, do=conductor), iar liniei care conectează aceste puncte i s-a spus Ryodoraku (ryo=bun, do=conductor raku= linie de conexiune, meridian).
Nakatani descoperă că folosind o tensiune de 21 V poate detecta majoritatea acupunctelor tradiționale, iar cu o tensiune de 12 V detectează și alte puncte electroconductoare, neasociate cu acupunctele tradiționale, pe care le numește puncte reactive electropermeabile (Reactive Electropermeable points, REPP). Aceste puncte coincid de multe ori cu punctele trigger din medicina alopată și cu punctele Ah Shi (puncte dureroase) din medicina traditională chineză.
Yoshio Nakatani consideră că punctele electropermeabile apar pe traseul sistemului nervos autonom și sunt reprezentative pentru disfuncții sau afecțiuni ale organelor interne. Ideea este susținută de faptul că blocarea cu medicamente a nervilor sistemului simpatic, că blocarea ganglionului stelat pentru mâini sau lombar pentru picioare, crește considerabil rezistența electrică a pielii și a punctelor electropermeabile din aria vizată, iar fenomenul Ryodoraku dispare. Administrarea de stimulante ale sistemului nervos simpatic scade rezistența, crește electroconductivitatea.
Nakatani, după detectarea punctelor electropermeabile, implantează ace și, injectând 200 microA timp de 7-10 secunde, reușește să amelioreze sau să vindece suferința, uneori în câteva minute, alteori după mai multe zile de tratament. Acest tip de stimulare funcționează pe funcțiile organelor interne, circulația sanguină, metabolism, reacția imunitară, prin reflex autonom. Altfel spus terapia Ryodoaku este o metodă de a influența sistemul nervos autonom prin fizioterapie aplicată pe puncte de acupunctură.
Terapia Ryodoraku este o metodă obiectivă ce testeaza acupunctele măsurând conductivitatea lor electrică (electro-permeabilitatea punctelor). Punctele sunt detectate cu un instrument numit Neurometer, care are un electrod indiferent pozitiv ținut în mână de pacient și un electrod de explorare cu vată umezită cu apă cu sare ce este deplasat de medic pe suprafața pielii pacientului. Sursa electrică de alimentare furnizează tensiuni de 12-21 V. Cu o rezistență variabilă se reglează curentul la 0,2 mA când se scurtcircuitează cei doi electrozi. Un microampermetru afișează curentul. Când se detectează un punct reactiv, apare o creștere de curent electric de 40-50 microAmperi. Măsurătoarea nu trebuie să dureze mai mult de 2-3 secunde, fiindcă valoarea citită va crește cu timpul de aplicare.
Valoarea curentului în punctele speciale de măsurare este trecută pe un grafic special care dă posibilitatea de a vedea punctele care au valori ale conductivității electrice mai mari (exces) sau mai mici (deficit) decât valorile medii. Aceste puncte sunt tratate conform stării lor, cele aflate în exces sunt dispersate (calmate) și cele care sunt în deficit sunt tonifiate (activate), alături de alte puncte speciale indicate de teoria acupuncturii pentru dispersarea sau respectiv tonifierea meridianului aflat în suferință.
TESTUL AKABANE
Medicul japonez Kobei Akabane descoperă întâmplător, în 1952, că unele din punctele Jing-distale (aflate la extremitatea degetelor) ale pacienților suferinzi sunt dureroase în decursul afecțiunii, iar hipersensibilitatea dispare odată cu vindecarea bolii. El a pus la punct un sistem de testare a acupunctelor. Un mic coș din sârmă în care ardeau ierburi, era balansat deasupra punctelor. Se nota numărul de balansări ce erau necesare până la apariția senzației de arsură. Testul a fost îmbunătățit, devenind testul Akabane – Kajdos: vârful unei țigări aprinse se plasa la 1 cm de punct și se nota timpul până la apariția senzației de durere (arsură).
Există o metodă și mai convenabilă, folosind pentru încălzire radiația termică de la un bec cu incandescență (Moxatorul Fotonic). Metoda permite detectarea punctelor, zona iluminată este mare, dar senzația de arsură-înțepătură apare doar pe zona restrânsă a acupunctului. Punctele sensibile sunt simțite foarte repede, uneori sub o secundă, iar cele care sunt deficitare necesită iluminări care durează până la un minut.
Semnificația testului este următoarea:
Prag de sensibilitate termică ridicat (hiposensibilitate termică)
= insuficiență energetică a meridianului (punctului);
= rezistență electrică mărită = potențial electric scăzut;
= hipertonie parasimpatică.
Prag de sensibilitate termică scazut (hipersensibilitate termică)
= exces energetic al meridianului (punctului);
= rezistență electrică scăzută = potențial electric crescut;
= hipertonie simpatică.
EAV – Electroacupuncture According to Voll
Din 1953, medicul german Reinhold Voll, cunoscător al acupuncturii, dezvoltă și îmbunătățește sistemul de diagnostic electric pe acupuncte al japonezului Nakatani. Obiectivul inițial al lui Voll a fost terapia prin electroacupunctură, dar observând că semnalul de joasă tensiune aplicat de aparatul său determină din partea acupunctului un răspuns ce reflectă starea sistemului organic asociat, a folosit observația pentru a crea propriul său sistem de diagnostic și tratament, cunoscut sub numele de „Electroacupunctura dupa Voll”, cu prescurtarea EAV (Electroacupuncture According to Voll).
Sistemul de testare electrodermală al lui Voll folosește pentru măsurare o sursă de tensiune de 1,2 V ca să nu producă descompunerea electrolitică a apei și un curent de circa 10 microAmperi. Instrumentul de măsură al aparatului indica maxim 100 de diviziuni când se scurtcircuitează electrozii și 50 de diviziuni când se măsoară o rezistență de 100 kilo-ohm (considerată rezistența standard a pielii). Electrodul pozitiv, cu un vârf din argint sau alamă, este folosit pentru explorarea pielii, iar electrodul negativ, un cilindru din alamă, este ținut în mână de pacient. Indicațiile instrumentului de măsură (între 0 și 100), atunci când se măsoară un acupunct asociat unei funcții fiziologice sau unui organ, au următoarele semnificații:
sub 45 = degenerare, hipoactivitate a funcției sau organului;
45-60 = normal, organ sau funcție cu activitate corectă;
peste 60-80 = inflamație, hiperactivitate a funcției sau organului.
Măsurarea acupunctului implică doua componente, inițial acul instrumentului urcă până la o anumită valoare în circa 2-4 secunde după care acul coboară lent la o valoare mai mică în circa 10-20 de secunde. Când apare fenomenul de scădere a indicației, numit de specialiști „indicator drop” (ID) sau „needle drop„, acesta relevă existența unui dezechilibru organic ce trebuie rezolvat.
Legat de „indicator drop” doctorul Voll a observat un fenomen extraordinar. Un coleg medic pe care l-a diagnosticat cu aparatul său ca având prostata inflamată, s-a întors la cabinet să-i arate remediul homeopatic primit de la farmacist. Testând din nou, Voll observă că scăderea indicației, „needle drop„, nu apare când pacientul ține în mână flaconul cu medicament, dar este prezent când nu are flaconul în mână. Această observație a constituit punctul de plecare a unei noi aplicații „medicine testing„- testarea medicamentului. În circuitul electric al electrodului de măsurare a pus un suport metalic. Dacă pe acest suport se așază diverse substanțe, putem vedea reacția punctului măsurat la substanța respectivă. De exemplu un diabetic are acupuncte dezechilibrate pe meridianul Splină-Pancreas. Plasând zahăr pe placa de test, dezechilibrul va crește. Plasând o fiolă cu insulină, dezechilibrul este redus sau suprimat.
Reinhold Voll, folosind aparatele sale, Diathermo-punctor și apoi o variantă perfecționată, Dermatron, a descoperit noi meridiane și peste 200 de noi puncte.
