Manganul este un element mineral esențial tuturor formelor de viață. Vă prezentăm în continuare câteva dintre funcțiile sale cele mai importante:
– activează sistemul enzimatic implicat în metabolismul energetic și al proteinelor;
– este implicat în formarea țesuturilor conective și a oaselor și este esențial în biosinteza colagenului, deoarece ajută la producerea unor enzime cheie în acest proces, precum și în formarea factorilor coagulanți, fiind un cofactor important în sinteza mucopolizaharidelor, care sunt un constituent important în structurile osoase și cartilaginoase din organism;
– are rol în sinteza colesterolului și în acțiunea insulinei în organism;
– intră în compoziția moleculelor antioxidante MnSOD (mangan superoxid dismutază), unul dintre antioxidanții care neutralizează radicalii liberi și reduce sau chiar ajută la prevenirea unora dintre deteriorările produse de acești radicali la nivel celular. Această enzimă este principalul antioxidant mitocondrial, fiind astfel foarte important în protecția acestor organite celulare;
– acest micronutrient activează mai multe enzime implicate în sinteza acizilor grași și a colesterolului;
– activează enzimele responsabile pentru producerea ARN și ADN;
– aportul de mangan aduce beneficii sistemului imunitar și regelază echilibrul de zaharuri din sânge;
– manganul este totodată esențial pentru încorporarea xilozei și a galactozei în glicoproteine;
– este implicat în transferul grupărilor energetice de tip fosfat prin intermediul enzimelor fosfotransferaze;
– în plante, manganul acționează în strânsă legătură cu cuprul și zincul pentru producerea pe cale fotosintetică a oxigenului din apă.
În mod normal, manganul poate fi găsit în cereale integrale, fructe, legume, ceai. Surse naturale bogate în gluconat sunt nucile și semințele, germenii de grâu și grâul integral, legumele, ananasul.
Cantitatea totală din corpul uman este de circa 10-20 mg, care este concentrată mai ales în ficat, sistemul osos, pancreas și creier. Nivele scăzute de mangan, fie în sânge, fie în țesuturi sunt asociate cu un număr de boli cronice. Dintre afecțiunile asociate cu această deficiență amintim:
– cresterea înceată a părului și unghiilor;
– pierderea în greutate;
– creșterea dificilă;
– diminuarea funcției reproductive;
– anomaliile scheletale;
– toleranța scăzută la glucoză;
– metabolismul defectuos al lipidelor și carbohidraților;
– dezordinile musculare;
– paraliziile;
– problemele de mișcare și de echilibru, mai ales la copii.
În mod normal, lipsa de mangan din alimentație este rară și de aceea nu este definită o doză zilnică necesară. Cantitatea uzuală de mangan consumată zilnic este cuprinsă între 0,52 și 10,8 mg. Se recomandă a nu se depăși cantitatea de 11 mg/zi, datorită riscului apariției unor probleme neurologice. Manganul în exces este toxic, la fel ca orice alt mineral. În general, principala cale de supraexpunere este cea industrială, care generează așa-numitul “manganism”, o degenerare neurologica de tip Parkinson, cauzată de inhalarea în exces a vaporilor și a fumului cu conținut ridicat de mangan.
Suplimentele alimentare sunt nerecomandate în cazul persoanelor cu probleme hepatice grave. Câteva minerale, precum calciul, fierul și, posibil, zincul, reduc absorbția manganului în corp.
Persoanele care folosesc contraceptive orale sau antacide este posibil să aibă nevoie de un surplus de mangan, ce poate fi obținut prin consumul de suplimente alimentare.
