Gregorio Martínez-Sanchez, Consilier științific, Italia
Rezumat
Utilizarea uleiurilor ozonizate în medicină a câștigat recent importanță, deoarece este recunoscut potențialul antimicrobian și cea mai frecventă răspândire a microorganismelor care sunt rezistente la agenții antimicrobieni convenționali. Această lucrare trece în revistă aplicațiile generale și principalele aplicații clinice ale uleiurilor ozonizate, care au apărut în literatura științifică între anii 1859 și 2020. Compusul derivat din reacția ozonului cu acizii grași și alte substraturi poate acționa ca germicid, stimulent imunitar și agent de refacere a țesuturilor. Activitățile biologice și stabilitatea uleiurilor ozonate permit dezvoltarea unor formulări standard care oferă beneficiile ozonului, susținute de studii preclinice și clinice. Calitatea uleiului ozonizat ar trebui să fie de o importanță capitală pentru utilizarea sa clinică, pentru a garanta eficacitatea acestuia și a evita toxicitatea. Caracterizarea chimică și fizică și o valoare precisă a peroxidului (ca indice de dozare) vor fi considerate drept criteriu de calitate al unui preparat medicinal pe bază de ulei ozonizat. În prezent, principalele aplicații ale uleiului ozonizat sunt pentru uz extern, în principal în dermatologie, stomatologie, oftalmologie și ginecologie; totuși există dovezi ale efectelor imunostimulatoare, germicide și reparatoare atunci când se utilizează pe cale orală.
Sunt necesare studii clinice suplimentare pentru a susține utilizarea clinică a uleiurilor ozonizate, bazate pe formulări standardizate și stabile.
