Părțile folosite: frunzele și rămurelele tinere

Ingredientele active: viscotoxina, alcaloizi din vâsc și trei lectine (lectina specifică lactozei, lectina specifică galactozei și lectina specifică N-acetil galactozaminei).

Preparatele din vâsc sunt bine tolerate, neobservându-se fenomene semnificative de toxicitate.

Vâscul a fost introdus în tratamentul pacienților bolnavi de cancer în 1917. Rudolf Steiner (1861-1925), fondatorul Societății pentru Cercetarea Cancerului, în Arlesheim (Elveția) a fost primul care a menționat proprietățile imunostimulatoare ale vâscului, sugerând folosirea lui ca o terapie ajutătoare în cazul pacienților cu cancer. Terapia cu extract de vâsc a pacienților bolnavi de cancer este folosită în Europa de peste șase decenii în cazul a mii de pacienți. Extractele din plantă sunt folosite în special sub formă de injecții. Actualmente sunt mai multe preparate din vâsc folosite în mai multe țări împotriva diferitelor tipuri de cancer:

 

 

 

Iscador și Helixor sunt medicamente cu licență, preparate din plante ce cresc pe diferiți copaci gazdă, precum stejarul, mărul, pinul și bradul, și administrate în diferite tipuri de terapie a cancerului. Unele preparate Iscador includ, de asemenea, metale, de exemplu, argint, mercur și cupru. Iscadorul este administrat de obicei prin injecție. Totuși, el poate fi luat și pe cale orală. Tratamentul cu injecții durează în mod tipic 14 zile, fiind făcută o injecție pe zi. Acest tratament a fost aprobat în Austria, Elveția și Germania, fiind folosit și în Franța, Olanda, Europa de Est, Marea Britanie și în Scandinavia.

Preparatele din vâsc numite Iscucin conțin vâsc din opt copaci gazdă diferiți și sunt produse conform unei proceduri “ritmice”, fiind “potențate” adițional. Sterilizarea este realizată prin adăugarea de argint coloidal, care are un efect oligodinamic. Indicațiile pentru acest preparat sunt: stări precanceroase, prevenirea recidivării postoperative a tumorii, tumorile operabile și inoperabile. Fiecare dintre cele opt tipuri de Iscucin (conform copacului gazdă) are propriile sale indicații și se recomandă a fi injectat în apropierea tumorii între orele 17 și 19, dozajul și frecvența administrării depinzând de temperatura corpului.

Isorel este un extract apos din ramurelele de vâsc de pe brad (Isorel A), măr (Isorel M) și pin (Isorel P). Preparatul este injectat hipodermic, fiind aplicat de obicei pentru tratamentul tumorilor maligne, pentru prevenirea recidivării postoperatorii și pentru profilaxia metastazelor, pentru bolile maligne ale sistemului hematopoietic și pentru stadiile precanceroase. Isorel A este folosit în special pentru tratamentul pacienților de sex masculin și Isorel M este folosit pentru tratamentul pacienților de sex feminin, fiind produs și distribuit de Novipharm, Austria. Ca precauție, în general, este recomandat ca tratamentul să fie oprit în timpul perioadei menstruale și în timpul sarcinii. Produsele Iscador obținute prin fermentare conțin bacterii vii și moarte și drojdii.

În ceea ce privește remediile din vâsc preparate acasă, acestea pot fi otrăvitoare. Anumite efecte secundare minore raportate pentru Isorel includ o mică creștere a temperaturii cu 1–1,5°C care dispare după 1–2 zile. În cazul preparatului numit Helixor, dacă dozajul este crescut prea repede, temperatura crește cu 1–1,5°C și pot apărea dureri de cap. Mai multe studii clinice cu forma fermentată a Iscadorului au notat faptul că pacienții prezintă o febră moderată (o creștere a temperaturii cu 2–2,4°C) în ziua injecțiilor. Reacții locale în jurul locului injecției, dureri de cap trecătoare și frisoane apar, de asemenea, asociate cu febra. Astfel, este recomandat să se aștepte o revenire la starea normală a temperaturii înainte de administrarea unei noi injecții. În cazul hipertiroidismului este recomandat să se pornească cu doze mici și acestea să fie crescute gradat.

Viscumina, o lectină care se leagă de galactozidă, este un mediator inflamator puternic, în stare să stimuleze sistemul imunitar (Heiny și Benth, 1994). O lectină purificată (MLI) din Viscum album are efecte imunomodulatoare în ceea ce privește activarea monocitelor/macrofagelor pentru răspunsuri inflamatorii (Metzner și ceilalți, 1987). S-a dovedit faptul că extractele din vâsc conferă un efect de stabilizare a ADN-ului (Woynarowski și ceilalți, 1980).Deoarece Iscador stimulează producția celulelor ucigașe naturale, acest produs poate fi folosit pentru a stabiliza numărul de celule T4 și, prin aceasta, poate stabiliza starea persoanelor HIV pozitive. Testele de laborator sugerează că procedând astfel infecția cu HIV a fost oprită (Rentea și ceilalți, 1981; Schink și ceilalți, 1992). Iscador prezintă o acțiune sporită împotriva celulelor de cancer la sân și asupra celulelor de cancer la colon (Heiny și ceilalți, 1994). În cazul majorității pacienților (dar și în cazul oamenilor sănătoși, de asemenea) a crescut semnificativ calitatea vieții. Polizaharidele solubile în apă, prezente în extractul din vâsc, exercită un efect radioprotector, aspect care ar putea fi folosit ca tratament complementar în radioterapia cancerului. Terapia cu Iscador s-a dovedit a fi eficientă din punct de vedere clinic și imunologic, fiind bine tolerată de copiii cu sistem imunitar slăbit ce prezentau infecții recurente ale tractului respirator superior, datorită accidentului de la Cernobâl (Lukyanova și ceilalți, 1992). Atunci când sunt folosite preparate elaborate din întreaga plantă, efectul este specific în funcție de copacul gazdă.

S-a descoperit faptul că o lectină specifică galactozei din Viscum album (VAA) induce agregarea trombocitelor la om într-o manieră dependentă de doza și de conținutul de zahăr. Concentrații mai mici de VAA, care nu generau ele însele un efect de agregare, au facilitat, totuși, răspunsul trombocitelor la agenți de agregare cunoscuți (ADP, acid arahidonic, trombină, ristocetină și A23187). Acest efect de agregare a trombocitelor a fost complet reversibil prin adăugarea unui inhibitor de zahăr și trombocitele provenite din agregatele destrămate și-au menținut răspunsul față de alți agenți agreganți. Agregarea indusă de lectină a trombocitelor spălate a fost mai rezistentă față de inhibitorii metabolici decât în cazul interacțiunii celulare dependente de trombină sau de acidul arahidonic (Büssing și Schietzel, 1999).

Lectine din V. album purificate parțial sau foarte bine provoacă o scădere dependentă de doză a viabilității culturilor de celule de leucemie la om, MOLT-4, după 72 de ore de tratament. LC50 din lectina purificată parțial a fost de 27,8 ng/ml, iar din lectina purificată foarte bine a fost de 1,3 ng/ml. Comparativ cu lectina purificată foarte bine, a fost necesară o concentrație de proteine de 140 de ori mai mare, prezentă într-un medicament apos pe bază de vâsc, pentru a obține efecte citotoxice similare asupra celulelor MOLT-4. Citotoxicitatea lectinei purificate foarte bine a fost inhibată preferențial de către D-galactoză și de lactoză, în vreme ce citotoxicitatea medicamentului pe bază de vâsc și aceea a lectinei purificate parțial a fost inhibată preferențial de către lactoză și de N-acetil-D-galactozamină (GalNAc) (Olsnes și ceilalți, 1982).

Două fracții de lectine cu o activitate citotoxică aproape identică asupra celulelor MOLT-4, dar cu afinități diferite față de carbohidrați, au fost izolate prin cromatografia de afinitate din medicamentul pe bază de vâsc: lectina I din vâsc, cu o afinitate față de D-galactoză și GalNAc și lectina II din vâsc, cu o afinitate față de GalNAc. Fracțiile de lectină și medicamentul din vâsc au inhibat sinteza de proteine în cazul celulelor MOLT-4 mult mai puternic decât sinteza ADN-ului (Olsnes și ceilalți, 1982).

Aplicarea unui extract apos din Viscum album coloratum o specie de vâsc corean, a inhibat în mod semnificativ metastazele la plămâni, provenite din tumora produsă de celulele tumorale murine de melanom B16-BL6, carcinom la colon 26-M3.1 și limfom L5178Y-ML25 la cobai. Efectul antimetastatic a rezultat prin supresia creșterii tumorii și prin inhibarea angiogenezei induse de tumoră, efect produs de TNF-alfa (Yoon și ceilalți, 1998).

O peptidă izolata din extractul de V. album (Iscador) a stimulat macrofagele in vitro și in vivo și s-a dovedit faptul că aceste macrofage activate prezintă activitate citotoxică către fibroblastele L-929 (Societatea Elvețiană de Oncologie, 2001).

Iscador Pini, un extract derivat din Viscum album L. ce are pinul drept copac gazdă și conține un antigen non-lectină asociat, a indus puternic proliferarea celulelor sanguine mononucleare periferice (Cammarata și Cajelli, 1967).

Polizaharidele sunt probabil implicate în ceea ce privește efectele farmacologice ale extractelor de V. album, care sunt folosite în terapia pacienților bolnavi de cancer. Polizaharida principală provenită din părțile verzi ale vâscului este un galacturonan înalt esterificat, în vreme ce în boabele de vâsc predomină un arabinogalactan complex și o lectină specifică ce interacționează cu galactoza (ML I)(Stein, 1999).

S-a dovedit că polizaharidele solubile în apă provenite din V. album exercită un efect radioprotector care este în functie atât de doza de radiație, cât și de doza medicamentului și de timpul injectării sale. Eficiența radioprotectivă maximă a polizaharidelor a fost observată după injectarea lor la 15 minute înainte de iradiere (Stein, 1999).

Activitatea antitumorală: Extractul de vâsc corean prezintă activitate antitumorală in vivo și in vitro. Activitățile antiproliferative asupra liniilor de celule de melanom au fost atribuite preparatelor Viscum album C, Viscum album Qu și Viscum album M (numele preparatului este Iscador). Viscum album C conține viscotoxină, alcaloizi și lectine. Viscum album Qu a fost extras de Medac (Germania). Viscum album M este un preparat al Institutului Hiscia (Elveția). Efectul antiproliferativ al extractelor de vâsc asupra a 11 linii de celule de melanom a fost analizat prin testele de proliferare monostrat. În cazul majorității liniilor de celule de melanom testate, V. album C a prezentat un efect antiproliferativ semnificativ la concentrația de 100 µg/ml, în vreme ce V. album M a prezentat un efect antiproliferativ la 1000 µg/ml. Atunci când au fost comparate între ele, lectinele izolate din V. album C au prezentat un efect antiproliferativ similar aproape în cazul tuturor celor 11 linii de celule de melanom, efect remarcat la concentrații de 1–10 ng/ml. Efectul antiproliferativ al viscotoxinei este prezent la concentrații de 0,5–1 µg/ml, în vreme ce efectul antiproliferativ al alcaloizilor începe la 10 µg/ml (Yoon și ceilalți, 1998).

Iscador a inhibat carcinogeneza indusă la cobai cu 20-metilcolantren. Astfel, administrarea intraperitoneală a Iscadorului (1 mg/doză) de două ori pe săptămână, timp de 15 săptămâni, a inhibat complet sarcomul indus la cobai de 20-metilcolantren și a protejat aceste animale de moartea indusă prin tumoare. S-a descoperit că Iscador este eficient chiar și în doze mai scăzute. După administrarea de 0,166, 0,0166 și 0,00166 mg/doză, 67,50 și, respectiv, 17% dintre animale nu au dezvoltat sarcomul (Kuttan și ceilalți, 1997).

Pacienții cu cancer la sân în stadiu avansat, care au fost tratați parenteral cu Iscador au prezentat o îmbunătățire a reparării țesuturilor afectate, posibil datorită stimulării enzimelor pentru repararea țesuturilor de către limfokinele și citokinele secretate de leucocitele activate sau datorită unei modificări a susceptibilității la agenții exogeni, fapt care a condus la o deteriorare mai mică (Kovacs și ceilalți, 1991).

S-a dovedit că macrofagele cobailor tratați cu extract de V. album sunt active în ceea ce privește inhibarea proliferării celulelor tumorale în cultură. S-a arătat că aceste macrofage activate protejează cobaii de moartea datorată proliferării tumorilor atunci când acestea sunt injectate intaperitoneal. Tratamentele profilactice, precum și cele multiple, cu macrofage activate cu ajutorul extractului de V. album se pare că sunt mult mai eficiente decât un singur tratament. Astfel, în plus față de un efect citotoxic direct al extractului de V. album, activarea macrofagelor poate contribui la activitatea antitumorală generală a medicamentului (Kuttan, 1993).

S-a descoperit faptul că Iscador este citotoxic față de celulele tumorale la animale, cum ar fi celulele limfomului ascitei maligne Dalton (celulele DLA) și celulele ascitei Ehrlich in vitro și că a inhibat creșterea fibroblastelor pulmonare (celulele LB), celulele ovariene ale hamsterului chinez (celulele CHO) și celulele de carcinom nazofaringian la om (celulele KB) la concentrații foarte scăzute. În plus, s-a descoperit faptul că administrarea Iscadorului reduce tumorile ascitei și tumorile solide produse de celulele DLA și de celulele ascitei Ehrlich. Efectul medicamentului a putut fi observat atunci când preparatul a fost administrat fie simultan, după dezvoltarea tumorii sau când a fost administrat profilactic, acest fapt indicând un mecanism de acțiune foarte diferit față de alte medicamente chimioterapeutice. S-a descoperit faptul că Iscador nu este citotoxic față de limfocite (Luther și ceilalți, 1977).

S-a arătat că lectina ML-1 din V. album crește numărul și activitatea citotoxică a celulelor ucigașe naurale și că induce activitate antitumorală în modele animale. Aceeași lectină inhibă creșterea celulară și induce apoptoza (moartea celulară programată) în cazul mai multor tipuri de celule (Janssen și ceilalți, 1993).

O combinație între iradierea locală și Isorel a fost foarte eficientă în tratarea cancerului: după o iradiere locală de 43 Gy asupra unui fibrosarcom (cu un volum de 240 mm³) indus cu metilcolantren, crescând pe cobai singeneici CBA/HZgr, tumora a dispărut la 25% dintre animale; adăugarea Isorelului a crescut procentul de animale vindecate la 65%. Astfel, acțiunea combinată a Isorelului, influențând viabilitatea tumorii, pe de o parte, și reactivitatea sistemului imunitar al gazdei, pe de altă parte, pare să fie favorabilă acțiunii antitumorale in vivo (Pouckova și ceilalți, 1986).

Activitatea antileucemică: Lectina I din V. album aplicată in vitro timp de o oră în doze potrivite a provocat inhibarea ireversibilă a proliferării celulelor de leucemie L1210. Se pare că toxina a fost citotoxică celulelor progenitoare ale măduvei osoase normale, precum și asupra celulelor de leucemie P-388 și L1210.

S-a descoperit faptul că Iscador reduce leucocitopenia produsă de iradiere și de tratamentul cu ciclofosfamidă la animale. Scăderea în greutate datorată iradierii a fost considerabilă, în vreme ce scăderea în greutate datorată administrării ciclofosfamidei nu a fost semnificativă. De asemenea, nivelurile de hemoglobină nu au fost afectate, acest fapt indicând că tratamentul cu extract de vâsc reduce limfocitopenia și, deci, ar putea fi utilizat împreună cu chimioterapia și cu terapia prin iradiere (Kuttan și ceilalți, 1993).

S-a observat că cele trei lectine ale vâscului, ML I, ML II si ML III, la concentrații între 0,02–20 pg/ml (de 100–10000 ori mai mici decât acelea care prezintă efecte toxice) au fost în stare să sporească de mai multe ori față de valorile de control secreția factorului de necroză tumorală alfa (TNF-alfa), a interleukinei (IL)-1 alfa, IL-1 beta și IL-6 de către monocitele umane. Concentrațiile celor trei lectine activatoare ale sistemului imunitar au fost diferite pentru fiecare donor. La concentrații toxice, cantitățile de IL-1 alfa, IL-1 beta și, într-o măsură mai mică, de TNF alfa în monocitele de la suprafață au fost în mod particular crescute (Ziska, 1998).

Lectina din vâsc ML-A inactivează ribozomii din ficatul de șobolan prin desfacerea unei legături N-glicozidice la nivelul A-4324 al 28S rARN în ribozomi, fapt care este caracteristic proteinelor obișnuite pentru inactivarea ribozomilor (Citores și ceilalți, 1993).

În cadrul unui studiu în două faze I/II efectuat pentru a determina efectul extractului de V. album (Iscador) asupra infecției cu HIV, 40 de pacienți HIV-pozitivi (cu numărul de limfocite CD-4 >200) au fost injectați subcutanat de două ori pe săptămână, vreme de 18 săptămâni, cu 0,01 mg până la 10 mg de substanță. Extractul a fost bine tolerat și a arătat că prezintă activitate anti-HIV (Gorter, 1994).